Bucuria Simplității

Dragul meu cititor,

Dacă mi-ai fi spus acum zece ani că voi ajunge să vorbesc despre minimalism, frugalitate și bucuria simplității, probabil aș fi zâmbit politicos și aș fi schimbat subiectul. Nu pentru că nu aș fi fost de acord, ci pentru că nu aș fi înțeles. 🤭

Eram, fără să conștientizez pe deplin, un om profund maximalist – nu neapărat din dorință, ci dintr-o istorie personală a lipsurilor, a frustrărilor și a viselor amânate. Drumul meu de la maximalism la minimalism nu a fost unul liniar, nici elegant. A fost abrupt, dureros pe alocuri, dar incredibil de transformator.

La final de 2022, un eveniment nefavorabil m-a forțat, fără voia mea, să renunț la aproape tot ceea ce dețineam la acel moment și să o iau aproape de la zero în anul următor. 😟

Din totul meu au rămas biroul, câteva cutii de carton și două piese de mobilier, alături de o saltea gonflabilă pe care am dormit timp de 4 luni, până în 27 februarie 2023 – când am reușit să-mi achiziționez patul.
Poza aceasta a fpst realizată la aproximativ o lună de la „palma” primită de la Univers, pe 11 Decembrie 2022.

Pe moment, experiența a fost doar un perpetuu șoc. Niciodată un eveniment imprevizibil, care te scoate brutal din zona de confort, nu îți va oferi o stare de bine. Dimpotrivă, îți spulberă sentimentul de stabilitate, siguranța pe care credeai că o ai și planurile pe care le construiseși cu grijă – sau, cel puțin, cu obișnuință.

Ca orice experiență de viață însă, și aceasta a venit cu o lecție.
Uneori, lecțiile nu sunt blânde. Uneori nu sunt nici măcar clare la început. Dar există lecții care, odată integrate, îți schimbă viața la propriu.

Pentru mine, perioada 2022–2025 a fost una extrem de complexă – ani ai transformării pe toate planurile: mental, emoțional, relațional, spiritual și financiar. Și, începând cu anul 2026, transformarea a ajuns și pe plan fizic, în căutarea recuperării sănătății, un proces care, cel mai probabil, se va extinde și în 2027. 🙏

Întorcându-mă la începutul acestor „transcenderi”, finalul lui 2022 a însemnat startul noii mele vieți. Dar nu a început frumos. A început cu supărare, frustrare și multă revoltă interioară. Dădeam vina pe exterior, mă consolam în rolul de victimă și mă întrebam obsesiv: „De ce eu? De ce mă pedepsește Dumnezeu? Nu merit! Am deja destule pe cap!”. Și lista putea continua la nesfârșit.

Viața însă nu ține cont de aceste proteste interioare.

Schimbarea este singura constantă, iar Universul – sau viața, sau cum vrei să îi spui – are un mod propriu de a aranja lucrurile exact așa cum ai nevoie, chiar dacă nu realizezi asta decât mult mai târziu, după luni sau chiar ani de reflecție. 🤔

Știu că aceste credințe nu sunt pentru toată lumea și este perfect în regulă. Pentru mine însă, subiectiv vorbind, ideea fluxului energetic al Universului a fost mereu prezentă. Cred că totul se leagă, că nimic nu este izolat și că fiecare experiență o influențează pe următoarea.

Astfel, întâmplările de viață au devenit pentru mine lecții. De multe ori, exact lecțiile de care aveam nevoie pentru a deveni o versiune mai bună a mea sau pentru a face schimbările pe care le amânam din lipsă de curaj sau din alte motive.

Un exemplu concret este renovarea locuinței mele. Evenimentul din 2022 m-a forțat să o fac, dar, în realitate, ea era necesară încă din 2017–2018. Doar că mereu exista un „mai târziu”, un „lasă că merge și așa”. Iar eu cred acum că, atunci când viața vede că nu te înduri să faci o schimbare necesară, îți creează circumstanțele în care nu mai ai de ales. 🤷‍♀️

A doua piesă de mobilier achiziționată, după pat, a fost dulapul de haine, abia în 30 Iunie 2023.

Atunci, pe moment, viața nu are sens. Este ușor să aluneci în anxietate, depresie sau în postura de victimă. Dar dacă respiri puțin, dacă îți lărgești orizonturile și te uiți sincer în tine și în jurul tău, începi să observi că nimic nu este cu adevărat întâmplător. Nu impun aceste convingeri nimănui. Nu sunt și nu am fost niciodată o persoană religioasă. Dar când viața începe să îți arate legături clare între experiențe aparent separate, apare, inevitabil, o formă de credință – fie că o îndrepți spre o divinitate, spre Univers sau pur și simplu spre sens.

Totuși, articolul de azi nu este despre credință. Este despre cum am trecut de la maximalism la minimalism. 😉

Provin dintr-o familie modestă, unde lipsurile au fost omniprezente. Ca și copil, am învățat devreme să nu poftesc, să nu cer, să nu îmi doresc cu voce tare, pentru că pur și simplu nu exista de unde. Asta nu înseamnă că nu îmi doream sau că nu visam. Doar că dorințele erau mereu înghițite în tăcere. Când am ajuns, în sfârșit, să am banii mei, fără să știu mai bine, am început să cheltui. Pe lucruri pe care mi le doream, indiferent dacă aveam sau nu nevoie de ele.

Privind în urmă, pot spune că am risipit ani din viața mea. Căci, dacă mă urmărești de ceva vreme, știi deja că pentru mine banii înseamnă timp.

Am cheltuit timp – pe lucruri, oameni și experiențe care nu mă deserveau. La momentul respectiv, făcea parte din procesul meu de „creștere și maturizare”. Astăzi însă, costurile mi se par uriașe. Trecutul nu poate fi schimbat, așa că nu îmi rămâne decât să îl accept și să merg mai departe, puțin mai înțeleaptă, sper eu.

Ani la rând, situația mea financiară a fost instabilă. Orice cumpăram venea la pachet cu sacrificii. Strângeam cureaua pentru cheltuieli care nu îmi aduceau valoare reală. Aceasta mi se pare acum partea cea mai tristă. Dar atunci nu știam mai bine. Și, poate mai grav de atât, nici nu voiam să știu mai bine. Așa că am rămas în această beznă mult timp. 😞

Am făcut sacrificii de ani de zile pentru lucruri care, în final, nu mi se potriveau.

Un exemplu este aparatura foto premium, achiziționată pentru visul meu vechi — de a deveni fotograf profesionist. Am strâns bani, cu greu, aproape trei ani pentru el, doar pentru a realiza, la final, că acel vis nu era al meu.

Da, unele visuri pot fi greșite. Sunt om, nu sfânt. Greșeala face parte din ADN-ul meu. Singurul inconvenient real a fost timpul pierdut pe drum.

Unii oameni „se trezesc” și știu exact ce vor la 20–25 de ani. Eu la 33 de ani abia am deschis ochii. Iar alții, poate nici nu îi vor deschide vreodată. Aceasta este o realitate… 😕

Până în 2022, am făcut aproape tot ce nu trebuia să fac cu banii mei. I-am risipit pe lucruri, oameni și experiențe cu valoare reală aproape nulă. Atunci nu știam mai bine. Dar viața m-a învățat. Pe calea grea, dar m-a învățat.

Ironia este că, în august 2022, am descoperit-o pe Sophie Daquis pe Youtube, unde promovează minimalismul și viața cu sens. Prima mea reacție a fost: WOW! Dincolo de frumusețea ei naturală, m-au atins blândețea, empatia și autenticitatea ei. Ea este doar cu un an mai mică decât mine, și mă fascinează maturitatea și viața ei frumoasă și „așezată”. Astfel, urmărind-o pe ea, m-am apropiat de mine și mi s-au deschis orizonturi noi: „dacă ea poate, și eu pot”. De acolo a pornit rezonanța. 💚

Practicabilitatea însă a venit odată cu evenimentul dureros de la finalul lui 2022.
Vezi? Totul se leagă… 😅

Fascinată de subiect, am început să caut mai mult despre minimalism. A fost ca o gură de aer proaspăt. O comoară pe care o căutam de mult timp, fără să știu. Între timp, am descoperit și cartea „Adio, lucruri!” a lui Fumio Sasaki, care a devenit, la propriu, biblia mea după anul 2022 — pur și simplu este cartea mea preferată. 😍

Așa am trecut eu de la maximalist la minimalist. Printr-o căutare interioară, un eveniment dureros, o curățenie forțată, o renovare în pași mici în iunie 2023, și o dorință constantă de a mă alinia cu ceea ce simțeam profund că mi se potrivește.

A treia, și totodată ultima piesă de mobilier importantă achiziționată a fost raftul pentru cărți. Și asta a însemnat renovarea mea, alături de un total financiar de 3909,20 lei.
Am fost nevoită să fiu frugală cu banii pentru că anul 2022 îmi consumase toate economiile, mă făcuse să îmi vând și aparatura foto și să fac downgrade la telefon. Astfel, fiecare leu a contat nu doar în renovare, cât și în recupererea ulterioară a gadgeturilor pierdute, dar și pentru a putea face față cotidianului care a urmat.

În toți anii care au urmat, am făcut curățenie nu doar în jurul meu, ci și în interior. Nu am renovat doar un spațiu fizic, ci și gânduri, emoții și relații. Toate acestea, legate strâns de responsabilitățile cotidiene și situația mea financiară, m-au condus spre minimalism și frugalitate, spre esențial și protejarea timpului personal. Pentru mine, una fără cealaltă nu ar fi fost posibilă.

Astăzi sunt recunoscătoare pentru trecutul meu, chiar dacă atunci părea doar o succesiune de greșeli. 😕

Profesorul meu de Expertiză din facultate ne-a zi odată: „Omul vede ceea ce știe”. Și este atât de adevărat. Atât timp cât am trăit în lipsuri, am văzut doar lipsuri. Când am descoperit banii, am crezut că ei rezolvă totul. Când am descoperit minimalismul, am învățat să văd altfel. 👓

Viața mea nu este perfectă. Nici pe departe. Dar este aliniată cu mine. Și îmi aduce bucurie.

Acesta este motivul și pentru care blogul meu se numește Bucuria Simplității. Bucuria este o alegere. Fericirea este o alegere. Dar ele nu sunt același lucru, deși se completează. Despre asta, poate, într-un alt articol… 😊

Pe scurt, așa am trecut de la maximalism la minimalism.

Nu-ți scriu toate acestea pentru a-ți oferi un drum de urmat, ci pentru a-ți arăta că există alternative. Eu relatez. Tu alegi ce vezi și ce iei cu tine.

Mulțumesc că ai ajuns până aici. 🤗

Cu recunoștință,
Alexandra SG