Bucuria Simplității

Salutare!

Martie s-a lăsat așteptată puțin anul acesta — dar iată că răgazul lunii vine, în cele din urmă, chiar dacă cu o mică întârziere. 😳

Data trecută îți povesteam că lucrurile mergeau lin, ca pe roate, până spre final de Februarie. Atunci, viața a decis să-mi mai amestece puțin planurile.

Acum, privind înapoi, simt că perioada recentă a fost una de stagnare… ba chiar de regres în unele privințe personale.

Dar înainte să intrăm în subiectul principal al acestui articol, aș vrea să te întreb sincer — cum a fost pentru tine începutul primăverii? 😊

La Brașov, prima lună de primăvară a fost un amestec de tot felul: zile însorite și neașteptat de calde, urmate de ploi, iar cele mai multe… cu ninsori și cer gri.

Un martie schimbător, exact ca starea mea din ultima vreme. ⛅ ⛈️ ☀️ 🌨️

Aceasta este fotografia mea preferată din luna Martie, și mi se pare una reprezentativă — aer curat și rece, zăpadă în munți, serenitate!

Să trecem, așadar, la subiectul lunii Martie.

📊 Martie din punct de vedere financiar:

• veniturile au rămas constante, fără schimbări notabile
• planul meu bugetar, transformat din Low Buy Year (LBY) în No Buy Year (NBY), a fost respectat cu strictețe. Cu toate acestea, pentru Aprilie am decis să revin la LBY. Din punct de vedere mental, nu mai pot duce la capăt încă un proces complet de NBY.

Ani la rând am fost nevoită să strâng cureaua financiară, să fac compromisuri și eforturi constante pentru a rămâne pe linia de plutire. Adevărul este că am ajuns într-un punct de oboseală profundă.

Și tocmai de aceea nu am reușit să scriu mai devreme articolul „Răgazul Lunii Martie” — pentru că pur și simplu m-am simțit epuizată mental și emoțional.

Trecerea la ora de vară mă afectează în fiecare an, iar adaptarea îmi ia cel puțin două săptămâni. Am fost mai obosită ca de obicei și, pe fondul oboselii deja acumulate, am simțit că am nevoie de o pauză mai lungă, adevărată. 🥺

Așa că mi-am oferit trei săptămâni de liniște, în care am încercat să mă refac mental.

Chiar dacă a fost o perioadă grea, m-am ținut totuși de planul bugetar, iar asta m-a adus mai aproape de obiectivul principal: strângerea fondurilor pentru viitoarele intervenții chirurgicale ale tatălui meu. La final de Martie am reușit să ating 31,76% din suma minim necesară. 💰
Iar, acum — în aprilie procentul se ridică la 47,05% din minimul necesar. 📈

Uneori, viața arată ca un șantier: moloz, praf și o clădire veche dărâmată. Dar tocmai acolo începe construcția. Ce e greu acum devine fundație mai târziu. Progresul nu e întotdeauna vizibil, dar cu răbdare și perseverență, ne reconstruim — cărămidă cu cărămidă, etaj cu etaj. 🌿🔨

💬 Martie din punct de vedere personal:

• mental, a fost o perioadă dificilă și copleșitoare;
• iar emoțional, oboseala mentală și-a spus cuvântul, lăsându-mă fără energie și entuziasm.

După jumătatea lunii, am decis să pun totul pe pauză. A urmat o perioadă de stagnare și, pe alocuri, chiar de regres:

• am luat o pauză de la învățare,
• am luat o pauză de la scris (de aici și întârzierea acestui articol),
• și am suspendat orice plan aveam în derulare (excepție cel bugetar).

În schimb, mi-am oferit răgazul liniștii și izolării — o distanțare sănătoasă de probleme, pe cât posibil. 😌

Pe măsură ce zilele s-au lungit, am început să ies mai des la plimbări prin natură, după programul de lucru. Am căutat să mă reîncarc urmărind începutul timid al primăverii, ascultând ciripitul păsărilor și făcând fotografii — doar atunci când simțeam nevoia.

Pentru mine, natura este precum un leac (aproape) universal. Mă vindecă și mă aduce înapoi la mine însămi.

📷 Un nou început fotografic:

În a doua parte a lui Martie, mi-am oferit un mic proiect care a venit ca o gură de aer proaspăt. De mult timp îmi doream să-l încep, dar nu găsisem energia necesară. A fost un refugiu perfect de la cotidian, și anume: experimentarea unui nou stil de editare foto, mai apropiat de viziunea mea actuală.

Poate nu ne cunoaștem foarte bine încă, dar e timp pentru asta. Să-ți spun ceva despre mine:

Am început să cochetez cu fotografia acum 18 ani. La un moment dat visam să devin fotograf profesionist. Dar, după ce am trecut prin diverse tipuri de evenimente, am realizat că fotografia de eveniment nu mi se potrivește. Nu aș putea să o fac cu sufletul ușor — ci doar mecanic, forțat. Așa că am căutat altceva.

Am încercat mai multe stiluri, am greșit, am învățat, am crescut. 🙂 Am avut o perioadă în care eram convinsă că mi-am găsit direcția în trainspotting (între 2018 și 2022). Însă, în urma unei despărțiri dureroase (de partenerul meu, care era și el fotograf) — am ajuns să nu mai pot atinge camera foto vreme de doi ani (prea multe amintiri).

Abia în 2024 am decis să mă reîntorc la fotografie. 📸

Pentru mine, fotografia este terapie. Am reînceput timid, cu telefonul, iar de ziua mea, mi-am făcut cadou un aparat foto mirrorless — pe care, sincer, nu l-am folosit încă atât cât mi-aș fi dorit.

Chiar și așa, mă bucur că am revenit. 🥳 Am început să explorez un stil nou: un amestec fotografic între natură, urban și industrial.

Brașovul, cu trecutul său industrial, oferă cadre care pe mulți nu-i atrag, dar pe mine mă fascinează: clădiri și case vechi, hale industriale și rugină, stâlpi de înaltă tensiune, ba chiar și trenurile rămân pe listă. Îmi place cum se împletesc toate cu orașul modern de azi. 💚

Așa a apărut ideea unui nou stil fotografic, care îmbină natura cu urbanul, cu industrialul și cu tot ce este human-made .

Cum spuneam: Natură & Human-made. Îmi place mult această poză, aparent banală — crează iluzia unui chip, a unui roboțel și dacă vrei îți poți imagina tu grimasele dacă ar avea și-o gură. 😃

De asemenea, stilul meu de editare începe acum să prindă contur, inspirat de filmele clasice Kodak — pentru fotografiile color, și de Ilford — pentru cele alb-negru. 🎞️

Pe vremea când aveam echipament Fujifilm (înainte de 2022), mă bazam pe simulările de film din aparat. După 2022, am fost nevoită să vând tot, inclusiv aparatul, pentru a face față unor vremuri grele. Iar acum, cu noul echipament Nikon, reîncep de la zero — și cu un nou stil. 💪

Inițial, nu am vrut să editez deloc. Dar pe măsură ce direcția artistică se conturează, am revenit la Lightroom, iar editarea în stil filmic e parte din călătoria mea creativă.

Iată câteva fotografii din Martie, editate în acest nou stil. Sper să-ți placă. Eu le iubesc deja, chiar dacă încă sunt departe de a fi „definitive”.

În încheiere — deși în luna Martie nu am avut multe noutăți de împărtășit, am ales totuși să scriu acest „răgaz” — pentru că, uneori, viața nu înseamnă „realizări”, ci doar să fii.

Cred că nu trebuie mereu să fim productivi, nici să avem planuri perfecte. Uneori, avem nevoie doar de simplitate, de o pauză, de liniște. Asta ne ajută să mergem mai departe și să facem față provocărilor ce vor veni. 🙏

Scriu aceste articole nu pentru că am întotdeauna ceva important de spus, ci pentru că îmi doresc să construiesc o conexiune reală cu tine — una sinceră și autentică. 😊

Viața nu este întotdeauna roz. Dar, chiar și așa, putem găsi frumusețe în lucrurile simple, speranță în fiecare zi, și sens în perioadele de stagnare.

Începând cu luna Aprilie, Răgazul Lunii se va transforma în Răgaz Trimestrial. Astfel, pe parcursul unui an, voi scrie aceste gânduri după finalul lunilor: Martie, Iunie, Septembrie și Decembrie — pentru a reflecta, cu mai multă claritate și realism, asupra evoluției personale.

Îți mulțumesc că ai fost și ești aici, cu mine. 💚

Ai grijă de tine, și să ne recitim cu bine data viitoare.

Cu drag,
Alexandra SG