Bucuria Simplității

Dragul meu cititor,

Septembrie mi-a adus ceea ce am căutat cu încăpățânare și entuziasm de luni bune: liniște.

Poate și tu ai simțit în ultimul an cum totul s-a complicat – cheltuieli neprevăzute, facturi care au crescut, și, peste toate, un context economic și social care apasă greu. A fost un an de foc, un an în care am alergat fără pauze, un an în care am pus rezistența mea la încercare. Și tocmai de aceea, când în calendar a apărut micuța fereastră de câteva zile, abia am așteptat să mă retrag undeva unde marea să-mi fie confidentă și tămăduitoare. 🙏

Am ales Mangalia de data aceasta. Un oraș-port, un colț liniștit de litoral românesc, care nu are grandoarea Constanței, dar nici gălăgia stațiunilor clasice.

Mi-am dorit un loc unde să pot rămâne mai mult timp, să nu mai alerg între stațiuni, să nu depind de trenuri sau microbuze. Să stau pe loc, să respir, să descopăr un alt ritm. Așa am ajuns să îmi petrec concediul la mare fără să schimb cazarea, fără să fac „turism din stațiune în stațiune”. Doar eu, o bucățică de Saturn și Mangalia, și… liniștea. 💚

Un studio mic, cu un petic de mare

Cazarea a fost o surpriză plăcută: am ales un studio drăguț de 25 de metri pătrați, la capătul stațiunii Saturn, așezat perfect între plajă, gară și magazine. Diminețile începeau simplu – cu o cafea pe balconul orientat spre nord-est, de unde se zărea un petic de mare. Nu soare arzător, nu caniculă sufocantă. Doar lumina blândă a dimineții și briza ușor sărată. Pentru mine, asta a fost definiția dimineții perfecte. 😌

Peticul de mare, vazut de la balconul unde am fost cazată.

Dacă ești, ca și mine, adeptul vacanțelor frugale și smart, vei înțelege de ce m-am bucurat și mai tare când am tras linie: tot concediul, cu transport, cazare, mâncare și plimbări, m-a costat aproximativ 1700 de lei pentru șapte zile. Un buget mic pentru o bogăție mare: timp câștigat pentru mine. 😊

Vreme schimbătoare, dar suflet senin

Nu am avut parte de acele zile „clasice de plajă”, cu cer senin și soare arzător. Septembrie a venit și cu ploi, cu nori grei de plumb, cu vânt, cât și cu o umezeală care te cam strângea destul de strâns în brațe.

Și totuși, chiar și așa, am simțit frumusețea mării. Am umblat desculță prin nisipul ud, am privit valurile lovindu-se de dig, am strâns câteva scoici între palme și am respirat aerul încărcat de sare.

În zilele următoare, după apusul zilelor plumburii, în sfârșit m-am bucurat de răsăritul de soare …

Am avut și câteva zile mai calde, în care am intrat în apă. Zile calde în care distracția, pentru unii, era în toi.

Totuși, se simțea deja apropierea toamnei – marea era doar călduță, iar meduzele pluteau aproape de mal, semn că apele din larg se răceau. 🌊

A fost un contrast care mi-a plăcut: plajele semi-pustii sub cerul cenușiu, apoi momentele scurte în care soarele se strecura printre nori și aducea o căldură intensă. O combinație de anotimpuri într-o singură vacanță. 😊

Întâlnirea cu insula și cu maidanezii

Unul dintre motivele pentru care am ales Mangalia a fost dorința de a explora insula de lângă port. Și da, am ajuns acolo – o experiență intensă, cu iz de aventură. Plimbarea a fost frumoasă …

… dar întoarcerea s-a transformat într-o amintire de care nu mă voi desprinde prea curând: o haită de șapte câini m-a încolțit, iar pentru o clipă am simțit frica aceea pură, de copil care nu știe unde să se ascundă. Salvarea a venit de la o doamnă care m-a invitat în mașina ei. 🐾🐕

A fost un moment șocant – mai ales că nu mă așteptam să dau peste atâția câini vagabonzi acolo unde știam că la nici doi pași se află și faimosul „dig cu pisici”.

Și totuși, chiar și cu această experiență, nu regret vizita. Marea are darul de a șterge umbrele și de a lăsa în urmă doar soarele lăuntric.

Plimbări printre plaje și șantiere navale

Deși nu m-am bucurat pe deplin de plajele cu nisip, mi-am găsit frumusețea în altă parte: în plimbările prin port, lângă șantierele navale.

Îmi place să privesc structurile industriale, să ascult zgomotul metalic al utilajelor, să văd cum viața marină și cea industrială coexistă. Așa că, de data aceasta, fotografiile mele nu surprind doar scoici, ci și macarale, nave și siluete de pescăruși și cormorani care completează armonios întregul peisaj.

Totuși, nu pot să trec cu vederea dezamăgirea provocată de plajele recent reamenajate. Nisipul era adesea plin de mucuri de țigară, suprafața denivelată, grunjoasă și destul de murdară. Închiderea timpurie a unor sectoare de plajă, deși turiștii încă erau prezenți, a fost, de asemenea, un inconvenient. 😞

Înțeleg de ce mulți români aleg Grecia, Bulgaria sau Turcia, unde infrastructura și ospitalitatea sunt mai bine puse la punct. Și totuși, pentru mine, marea românească are o familiaritate pe care o savurez cu drag, de fiecare dată.

Călătoria cu trenul – între iubire și dezamăgire

Nu pot să nu amintesc și de partea logistică: trenul.

Așa cum deja știi, îmi place să călătoresc cu trenul, nu cu mașină, microbuze sau autocare.
Ador să privesc câmpurile care fug pe lângă geam, să citesc sau să scriu pe drum. Dar realitatea infrastructurii feroviare românești m-a adus repede cu picioarele pe pământ: întârzieri de două ore la dus, manevre complicate la întoarcere pentru a prinde rezonabil legăturile spre Brașov. Practic, două zile pierdute pe drum. Și oricât mi-ar plăcea trenurile (mai ales cele recondiționate cu fonduri PNRR și cele proaspăt achiziționate), timpul pierdut nu se va mai recupera niciodată. ⌛

Totuși peisajele văzute din tren, rămân amintiri de prețuit ani la rând pe firul vieții.

Lecția unei vacanțe simple

Trăgând linie, a fost o escapadă imperfectă și tocmai de aceea minunată. Cu ploi, cu maidanezi, cu trenuri întârziate, dar și cu dimineți tihnite, cu momente de recunoștință și cu sentimentul că marea mi-a oferit exact ce aveam nevoie: răgaz. 🥰

Per total, aici nu este vorba de perfecțiune, ci de capacitatea de a găsi frumusețea în detalii și liniștea în simplitate. Iar așa cum probabil deja o știi, frugalitatea nu înseamnă lipsuri, ci bucuria de a valorifica ceea ce ai fără să alergi după ce nu-ți este esențial.

Pentru 1700 de lei am cumpărat mai mult decât un sejur: am cumpărat timp pentru mine, spațiu pentru suflet și câteva amintiri prețioase. 🙏

Marea, confidenta mea de septembrie

Așa arată jurnalul meu foto de septembrie. Printre valuri, ploi și raze rătăcite de soare, Mangalia mi-a devenit pentru câteva zile casă și refugiu. Am plecat de acolo cu câteva scoici, cu sute de fotografii și mai ales, cu inima mai ușoară.

Dragul meu cititor, poate că și tu cauți uneori o pauză după un an greu. Poate că și tu vrei să îți regăsești echilibrul fără să cheltuiești o avere. Îți spun din suflet: marea noastră are încă darul de a te primi cu brațele deschise, dacă o lași să îți vorbească. 😊

Și chiar dacă nu e perfectă, frumusețea ei imperfectă se potrivește atât de bine cu frumusețea imperfectă a vieții. 💚